15.03.2007 inchidea ochii. Date fiind circumstantele in care a murit, data e aproximata de medicii legisti dupa stadiul de stafidire in care a fost gasit. Si uite asa au trecut 3 ani si, de cand a disparut din viata noastra.

A fost un om cu bune si cu rele, de cele mai multe ori doar rele. Totusi si asa, nu pot constientiza faptul ca nu-l voi mai vedea niciodata. Niciodata! Numai cine a pierdut un parinte poate intelege.  Au trecut 3 ani si eu inca nu ma pot obisnui cu faptul ca nu-l voi mai vedea niciodata. Oare cat timp va mai trece pana voi accepta moartea lui si ma voi obisnui cu asta?

Pana nu demult am avut un socru. As fi dat orice sa-i pot spune lui tata si sa-l tratez ca pe fostul meu tata. Sa-i ofer iubire, dragoste si devotament. Din pacate, si el este un alcoolist notoriu la fel cum era tatal meu si cu atat mai mult, abia eram bagat in seama de el. Poate nu eram ce astepta el sa fiu pentru fata lui sau poate era prea beat tot timpul ca sa-mi dea importanta care o cautam si atasamentul care mi-l doream. Poate voi avea mai mult noroc la urmatorul socru.

De 3 ani ma chinui sa prind curaj sa merg la cimitir, sa-i spun o vorba, singur. Am mai fost cu mama dar vorba aia, n-am putut vorbi ca intre barbati. Mi-e frica, dar nu stiu motivul fricii.

Doare ori de cate ori vad sau aud prieteni ajutati de tatii lor: “mi-a luat tata masina – m-a scos din belea cu politia – m-a aparatat – am jucat remi si carti cu el – mi-a fumat tigarile.”

Am citit astazi articolul tomatei si mi-am adus din nou aminte de el si, poate la fel voi face si eu de ziua lui, pe 28 iulie. Am scris articolul asta in urma unei glumite de seara trecuta (ca e trecut deja de 12) facuta de un prieten, care nu stia ca tatal meu a inchis ochii. Nu-l condamn, dar a durut. A durut pentru ca toata lumea de la masa stia ca era mort si s-a facut liniste dupa glumita lui. Altfel, poate trecea neobservata.

Melodia asta o ascultam cand traia si-mi plangeam de mila si-mi spuneam: de ce nu pot avea si eu un tata normal? de ce trebuie sa plece mereu? de ce nu ma iubeste? Probabil de aia o ador asa mult pe Pink.

Acum ma fut in tot, mi-e dor de tine tata..

Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi etern.

Semnat,
kodeina, fiul tau

Tags:

2 Comments to “Amintiri”

  1. :( Am invatat ca “niciodata” e un cuvant mult mai sfasietor decat “moarte”. Cand ajungi sa constientizezi ca niciodata omul ala n-o sa mai scoata vreun sunet, n-o sa mai rada, n-o sa iti mai spuna nimic, nici de bine, nici de rau… momentul ala e ingrozitor de dureros.

    Imi pare rau pentru pierderile tale… cred ca doar cei care au trecut prin asta stiu cu adevarat cat de tare doare.

  2. kodeina spune:

    hai ca de la denisuca am primit si-un hug. multam de atentie, trecem noi si peste hopul ala.

Leave a Reply